Duminică am luat la picior alături de domnul meu străduţele din Sinaia. A fost un efort înţelept. Acum, pe bune. Cine se mai plimbă pe străduţele unui oraş istoric fără să aibă ca scop o cârciumă sau shopping-ul? Să cumpărăm cât mai multe suveniruri, dar să nu le descoperim pe cele mai valoroase. Puţină lume poate. Ne-am întâlnit doar cu vreo două cupluri. Cei mai mulţi erau pe la terase sau în restaurante. Şi slavă Domnului! În Sinaia, fiecare casă spune o poveste!

O astfel de străduţă ni s-a deschis după drum lung. Se vedeau în zare multe pisici, iar în mijlocul lor o bătrână. Ce imagine de milioane!

Dar povestea nu se termină aici. Am început să ne jucăm cu mâţele, iar bătrâna a început să ne spună povestea fiecareia şi să ne prezinte familia pisicească. Şi aşa din vorbă-n vorbă ne-a spus cum îşi numără ea zilele rămase dând de mâncare la pisici şi la câini. Are 87 de ani şi 60 de ani de căsnicie. Nu câştigă niciun ban, dar trăieşte din pensia bărbatului şi din ce câştigă la Loto. Este liberă, face ce vrea şi se plimbă pe unde vrea. Visul ei este să câştige atâţia bani încât să-şi deschidă o pensiune ca Stela Popescu, dar numai pentru câini şi pentru pisici. Nu a avut o viaţă uşoară, dar păstrează cu sfinţenie istoria în buzunar. Pentru a ne convinge, a deschis geanta şi a scotocit îndelung. Scoate un carneţel smotocit şi plin cu de toate. Îl deschide cu precizie şi ne arată două fotografii. Regele Mihai şi tatăl tău. Le priveşte cu o lumină aparte şi atinge pozele cu degetele ei crăpare de timp de parcă ar vrea să le sărute. A fost străjeriţă. Şi ea şi soţul ei. Au plătit fidel

itatea Regelui cu multe necazuri, dar pasiunea cu care îl admira pe Rege şi versurile pe care ni le-a recitat au fost emoţionante. Am răsplătit-o cu o ciocolată pentru toată frumuseţea ei.

Nu am vrut să aflu cum se numeşte, o voi păstra în minte ca pe bătrâna cu Regele la piept.