Povestea a început acum 2 ani, când aveam de împărţit un munte de dulciuri primite de Paşte. Mă uitam la ele şi mă gândeam că, în timp ce mie îmi prisosesc, unii copii tânjesc după o napolitană. Şi m-a revoltat. Am fost la un pas să ţopăi pe la Universitate mai ceva ca Geoană la alegeri, costumată în iepuraş, dăruind dulciuri copiilor. Dar a venit Mihai. Nu ştiam nimic despre el, mi-a fost recomandat de cineva pe Twitter (nu-mi amintesc de cine) care ştia că face fapte bune.

Am luat legătura şi i-am pasat dulciurile cu încrederea că el ştie mai bine cine s-ar bucura de ele. Şi s-a întâmplat asta. De atunci ne-am mai întâlnit o dată. Dar azi, după aproape 2 ani, s-a întâmplat ceva frumos. Am fost invitată la Fabrica de zâmbete. Un eveniment organizat de Mihai în dorinţa de a aduna “ajutoare” de Paşte pentru cele 7 familii pe care le are în grijă. Pentru că Mihai şi-a luat rolul de Moş-all-season pentru copiii din următorul colaj. Uitându-mă pe moacele lor, mai că-mi vine să le desenez un zâmbet cu markerul pe monitor :).

Eu mă uit deja prin jur. De regulă, sunt multe lucruri de care nu avem nevoie, dar care pentru alţi oameni înseamnă o speranţă. Zâmbesc, am lângă mine cam tot ce-mi trebuie să fiu fericită şi simt că pot să-i fac şi pe alţii dăruindu-le puţin din puţinul meu.

Te susţin, Mihai! Şi mă bucur că ai continuat! Cine are ceva de dăruit poate lua legătura cu tine pe Facebook, pe blog sau cu mine în privat pentru a-i redirecţiona spre tine!