Cine se mai gândeşte azi că bucuriile mari vin din lucrurile simple? Cine se mai gândeşte că acum în Postul Paştelui este bine să facem măcar o faptă bună? Vă provoc la un exerciţiu mic de bunătate.

Cristina Bazavan spune o poveste frumoasă şi are o iniţiativă curajoasă care merită susţinută. Să ducă jucării şi dulciuri copiilor dintr-un sat tulcean. Eu cred că, dacă aţi renunţa la două pachete de ţigări şi aţi cumpăra mai bine o jucărie şi două pungi cu caramele cu acei bani, aţi fi mult mai fericiţi.

Cristina spune că nu este o acţiune caritabilă. Crede că este un gest simplu şi frumos. Dacă vreţi să exersaţi puţin spiritul civic, mergeţi la redacţia TABU cu dulciuri şi jucării – Str. Bălăcescu Constantin, nr. 8, sector 1, Bucureşti.

De ce mă alătur acestei cauze

Pentru că un tulcean bun la suflet mi-a povestit aseară două fapte bune pe care le-a făcut: a dus acasă o fetiţă rătăcită şi a ajutat un copil de 8 ani să nu mai muncească pentru 5 lei în fiecare noapte pentru ca tatăl lui să aibă duşca de dimineaţă. Este mai discret tulceanul meu şi-şi împărtăşeşte faptele bune doar cu prietenii. Vreau să-i fac şi eu o bucurie astfel. :)