His House, al lui Remi Weekes: fantomele dezrădăcinării

His House (2020) este un film caruia nu ii lipsesc calitatile. Scopul filmului este acela de a pune un diagnostic destul de pertinent asupra emigrarii si in special asupra notiunii nebuloase a integrarii.

De mai multi ani deja, genul horror este extrem de apreciat de un numar mare de persoane. A ajuns sa se axeze pe unele domenii precum social sau politic. Remi Weekes pleaca de la principiul urmator: isi doreste ca faca sa coabite mediul tangibil si social (un cuplu de refugiati din Sudan isi gasesc o locuinta in Anglia).

Si, similar cu un film lansat destul de recent, The Vigil apartinand lui Keith Thomas, His House are atuul de a face sa se nasca notiunea de horror prin intermediul temerilor si grijilor comunitare a propriilor sale personaje, haituite de un trecut sumbru.

Acolo unde Yavok era haituit de fantoma fratelui sau pe care nu a reusit sa il salveze din mijlocul unei crime rasiste in The Vigil, Rial si Bol sunt nevoiti sa supravieutiasca cu amintirea fiicei lor decedate. Chiar daca violenta survine de peste tot, dintr-un climat anxiogen si xenofob, dintr-o dorinta de a nu mai fi judecati in functie de cultura din care fac parte si de culoarea pielii, din dorinta de a se adapta in noua lor tara si de a se uniformiza din punct de vedere social fara sa se compromita, teroarea primara si monstrii care ii urmaresc sunt cei care apar in prim plan.

Cum sa inceapa o noua viata si sa arate o lipsa de respect fata de tara originara pe care au fost nevoiti sa o paraseasca? Cum sa iti uiti radacinile? Odata cu noua casa in care locuiesc acum, pentru moment fara electricitate, al carei pereti si obscuritate sunt invadate de fantomele refugiatilor inecati, Remi Weekes ne arata ca este un cineast extrem de talentat, care va ajunge cu siguranta la inimile unui numar mare de persoane din intreaga lume.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *